Adaptarea morfologică a paraziților. Meniu de navigare


simptom parazitar

Supravietuirea parazitilor in gazda 1. Supravietuirea parazitilor in gazda Dintre trasaturile universale ale organismelor vii, adaptarea constituie ansamblul de transformari structurale, functionale si comportamentale pe care le sufera un organism, o populatie sau o specie, prin care se asigura supravietuirea si reproducerea acestora in mediul in care traiesc [4].

Astfel, fenomenul adaptiv constituie o dominanta esentiala generala, precum si a universului parazitar. Rezultatul adaptarii este dobandirea unor caractere avantajoase in procesele de nutritie, aparare, adapostire i rezistenta la actiunea factorilor nefavorabili ai mediului inconjurator.

  • Cum să elimini viermii din prună
  • Cel mai bun tratament pentru viermi forum

Specificul adaptarii la organismele gazda consta in polivalenta adaptogena, corelata direct de factorii ecologici asupra parazituluisau intervenind indirect asupra organismelorgazdatransformandu-le in mediu de viata, cu influente reciproce, directe intre componentele biosistemului parazit-gazda.

Aceasta interrelatie complexa, dinamica i repercutabila asupra fondului genetic, se finalizeaza prin adecvarea vietii parazitilor la factorii de mediu i cei endogeni ai gazdei.

Deci, la speciile parazite, selectia se realizeaza in dubla adaptare: la factorii ecologici ambientali si la factorii endogeni ai gazdei.

  • Papilloma alla vescica nell uomo
  • Human papillomavirus 18 type

Adaptarea parazitilor se desfasoara intr-o mare diversitate de forme, fiecare specie prezinta un anumit tip de adaptare. Parazitismul, ca fenomen asociativ interspecific, ofera exemple tipice ale modificarilor morfologice, fiziologice si etologice, in functie de conditiile de viata in organismul gazda si in mediul inconjurator.

Gazdele, la randul lor, evolueaza sub influenta factorilor de mediu, angajand in acest proces intreg universul viu dependent simbionti, comensali, paraziti. Comparand modificarile adaptive ale vietuitoarelor parazite, cu cele ale speciilor libere inrudite, se constata unele diferente care au condus fie la hiperfunctia i hipertrofia, fie la hipofunctia si atrofia unor organe, sau la aparitia altora, adaptate modului de viata parazitar.

Ansamblul modificarilor este mai complex, mai profund in cazul endoparazitismului si al parazitismului temporar. In continuare prezentam unele aspecte ale adaptarilor morfologice, fiziologice si comportamentale. Forma corpului la ectoparaziti s-a modificat prin turtire dorso-ventrala la paduchi Bovicola spp, Pediculus spp, Phthirius pubiscapuse lxodldae sau latero-laterala, ca la purice Pulex irritans, Ctenocephalis canis. Forma corpului le permite o rapida deplasare printre firele de par si îndepărtați papilomul prin electrocoagulare mai buna aderare la piele.

Ecoparazitologia (Supravetuirea Parazitilor)

Endoparazitii, in majoritatea lor, au forma corpului cilindrica, cu diametral transversal egal sau inegal Nematoda ; turtita dorso-ventral i segmentata Cestodacu localizare intestinala foliacee Trematodacu localizare in diferite ducte canale biliarela om i animale Fasciola hepatica si oviduct la adaptarea morfologică a profilaxia viermilor Prosthogonimus spp.

Dimensiunile corpului, de la cativa microni j. In cazul aceleiai unitati sistematice se constata tendinta spre hipertrofie a parazitilor, comparativ cu speciile inrudite filogenetic i libere. Fenomenul este vadit la Nematoda. Larvele unor insecte, adaptate parazitismului, sunt mai mari, ajungand la mm Hypoderma bovis, Oestrus ovis, Gasterophilus sppin timp ce larvele de muscide neparazite ajung la mm.

Endo paramiti helminti

Disproportia dimensionala in favoarea parazitilor este efectul nutritiei abundente, bogate in principii nutritive, fata de procurarea hranei, ale organismelor care traiesc liber in mediul exterior [29]. Pigmentatia corpului este in general absenta la speciile endoparazite, adaptate unor biotopuri cu anumite constante cromatice, odorante.

Mimetismul de ordin cromatic s-a produs probabil in directia depigmentarii, prin mutatii selective, acumulandu-se din generatie in generatie, controlat de gena comutatoare sau alele [4], Pigmentarea corpului se datoreaza de obicei coloratiei continutului din tubul digestiv rosiatica, la viermii hematofagi Haemonchus contortus sau organelor genitale, mai ales a uterului cu oua galbene, maron, gri vizibile prin transparent cuticulei Dicrocoelium lanceatum.

La ectoparaziti mimetismul cromatic apare ca fenomen adaptiv, mai ales in cazul speciilor amfibiene, a caror coloratie este variabila - maronie la plosnite, cenusie-inchisa la paduchi, alba-galbuie, cenusie sau maronie la capuse. Tipuri interesante de adaptare se observa la viermi si artropode parazite privind organele locomotorii si de fixare. Organele locomotorii s-au modificat, specializandu-se fie pentru agatare si fixare, fie atrofiate sau disparate complet.

eaux claires paraziți în engleză

La viermii endoparaziti lipsesc aceste organe, in timp ce artropodele ectoparazite au membrele dotate cu gheare si ambulacre, care permit agatarea de par si deplasarea. La insecte, atrofierea aripilor Cimex sppabsenta lor adaptarea morfologică a paraziților, paduchi, Melophagus ovinus le limiteaza posibilitatea de a descoperi usor gazdele, dar odata fixate pe corpul acestora, aripile devin inutilizabile.

Siphonaptera

Organele de fixare, exponente ale special izarii adaptive parazitare, au aparut in conflictul necontenit, bilateral si opuse tendintei gazdelor de a expulza sau distruge parazitii. Fixarea endoparaziti lor, indeosebi a celor ce populeaza tubul intestinal, pentra a se apara de undele peristaltice si a nu fi antrenati cu materiile fecale, se face cu ajutorul unor formatiuni specializate ventuze, carlige, botridii, spini.

Ventuze le, intalnite la Trematoda si pe scolex la Cestoda, sunt organe musculo-cutanate si senzitive, ovale sau circulare, cu pereti grosi formati din fibre musculare radiare si circulare. Prin contractii se fixeaza de mucoasa intestinala sau de peretii altor conducte ale gazdei. Carligele, situate de obicei perirostral, papilomavirus adaptarea morfologică a paraziților in vitro scolex, la Cestoda sau pe trompa cefalica la Acanthocephala, sunt productii chitinoase, care maresc capacitatea de fixare a parazitilor.

Numarul i marimea carligelor sunt variabile. Botridiile cu acelasi rol si structura asemanatoare cu a ventuzelor, dar avand forma de fanta, se gasesc la cestodele inferioare din ordinul Cariophyllidea i Trypanoryncha. Spinii chitinoi? Astfel, Fasciola hepatica - cu localizare in canalele biliare la animale ierbivore, rareori la om - si Echinochasmus perfoliatus, din intestinul gazdelor ihtiofage, sunt prevazute cu spini cuticulari.

Este interesant de a urmari fenomenele adaptive care vizeaza invelisul cuticular, in special la viermii cu localizare in tubul gastro-intestinal, unde protectia fata de factorii enzimatici papillomatosis reticularis et confluens a imprimat modificari esensiale.

Cuticula cestodelor este tristratificata. Stratul extern este prevazut cu papile, spini si adaptarea morfologică a paraziților, care maresc considerabil suprafata cuticulara, astfel incat are rol multiplu: protector, antienzimatic, absorbtia nutrientilor, hranirea realizandu-se prin osmoza, de rezistenta la undele peristaltice.

Stratul median apare adesea striat perpendicular pe suprafata corpului. Stratul intern, cu granule cromatofile, este situat pe membrana bazala. Porii comunica prin canalicule subcuticulare cu parenchimul. Structura,incomplet cunoscuta, nu contine cheratina, nici chitina, este permeabila, insa totodata neatacabila de enzimele digestive. La nematodele cu localizare gastro-intestinala, structura cuticulara este deosebita de cea a cestodelor.

Cuticula, anhista, elastica, are rol protector si antienzimatic. In componenta cuticulara intra albumine, glicoproteine, colagen, cheratina, care ii confers mare rezistenta; stratul subcuticular, granulos, celular sau plasmodial cu 4 Tngro sari, care sporesc rezistenta. Ultrastructural, cuticula este multistratificata: membrana externa, strat cortical, o matrice si fibre polistratificate, formand o buna izolare a organelor interne. Atata timp cat parazitii traiesc, cuticula nu este atacabila de enzimele gastro-intestinale, insa dupa moartea parazitilor, ea este distrusa i digerata ca si alte substante organice.

Specializari adaptive ale organelor interne s-au produs, in decursul generatiilor, selectiv, in sens regresiv sau hipertrofic.

Adaptarea morfologică a paraziților. Institutul de Genetică şi Fiziologie a Plantelor

Aceste modificari sunt mai evidente la parazitii pluricelulari, decat la protozoare. In aparatul digestiv la parazitii hematofagi s-au produs adaptari ale pieselor bucale pentru sec ionat, intepat si supt.

La Ancylostoma spp, gura este prevazuta cu dinti, lame si lantete, necesare pentru sectionarea mucoasei, in timp ce la Ascaris spp, care sunt chimivori, gura prezinta numai 3 buze. La unele specii parazite temporar, stomacul este prevazut cu numeroase diverticule, permitand ingerarea unei mari cantitati de sange, care va asigura aportul nutritiv si energetic, in perioada cat traiesc libere in mediul ambiental.

Distribuie cu: Aparut in Dilema veche, nr.

Aa se intampla la capue, care dupa hranire om, animale se desprind si cad pe sol. Supravietuiesc fara hrana mai multe luni, perioada in care se dezvolta si se deplaseaza pe baza rezervelor nutritive acumulate in faza scurta de parazitism. La flagelatele parazite Trypanosoma spp, Histomonas meleagridisnutritia se produce prin osmoza, pe cand la cele libere, cu ajutorul unei stome. Efectul parazitismului asupra aparatului reproducator s-a produs in sens hipertrofiant.

La cestode se intalneste cresterea numarului setului de organe genitale.

Please wait while your request is being verified...

In fiecare proglota matura Anoplocephalata se afla unul sau doua garnituri de organe mascule si femele. La Dipylidium caninum parazit la carnivore, uneori la omfiecare proglota dezvoltata este prevazuta cu organe genitale duble, un singur parazit totalizand cateva sute de aparate reproducatoare; la Taenia solium exista cate un aparat reproducator in fiecare proglota, insa uterul s-a adaptat prezentand circa ramificapi dendritice, ce maresc capacitatea de pastrare a unui numar mare de oua La nematode, aspectul organelor genitale este tubular, cu ovarul i mai ales uterul foarte lung i sinuos, depaind de cateva zeci de ori lungimea parazitilor, ceea ce sporete capacitatea de conservare a oualor.

plasturi pt detoxifiere

Aa se observa la Ascaris lumbricoides, A. La trematode i cestode, parazitismul a indus dezvoltarea hermafroditismului. Trematodele dioice, cum sunt speciile de Schistosoma, care traiesc in venele din cavitatea abdominala si ale vezicii urinare la mamifere si pasari, prezinta la masculi o modificare a corpului canal ginecoforin care traieste aproape tot timpul femela, astfel ca actul copulator este asigurat [5, 10, 15, 23, 24].

Organele de simt existente la ectoparaziti si la stadiile libere ale unor endoparaziti ochii la miracidiul si cercarul trematodelor dispar la adulti, care mai pastreaza doar celule senzitive, izolate, raspandite in piele.

Sistemul nervos si organele de simf la endoparaziti, sub influenta unor stimuli uniformi, numerosi, s-au specializat adaptiv simplificandu-se. Astfel, ascarizii sunt prevazuti cu inel ganglionar periesofagian si filete nervoase, in timp ce anelidele libere au ganglioni cerebroizi si organe olfactive, tactile si vizuale bine dezvoltate. Flagelatele parazite nu mai dispun de stigma, cum are Euglena viridis, organit specializat pentru recepfia stimulilor luminosi. Aparatele respirator si circulator sunt absente la Trematoda si Cestoda, iar la Nematoda, ultimul este reprezentat de lichidul celomic, mult mai simplificat si indeplinind si alte functii.

Adaptari fiziologice Aspectele fiziologice ale parazitilor se diferenfiaza de cele ale organismelor libere, ca rezultat al adaptarii la conditiile organismului gazda.

Modificarile functionale se refera la modul de nutritie, la tipul respiratiei, procesele metabolice, adaptarea morfologică a paraziților reproduce etc. Nutritia, adaptarea morfologică a paraziților de la o categorie de paraziti la alta, prezinta modificari chiar si in cadrul unei specii. La numeroase protozoare nutritia se realizeaza prin osmoza. La viermi, artropode hematofage si histiofage, glandele salivare produc enzime i substante anticoagulante, hemolizante si respectiv citohistolitice, care descompun nutrientii in substance digestibile.

De acest mod de hranire beneficiaza Ancylostoma spp, Trichostrongildae, Arahnida si Insecta speciile hematofage. La nematodele chimivore, celulele epiteliului intestinal au rol secretor enzimatic, transformand continutul in principii absorbabile.

In celulele intestinale ale larvelor de Ascaris spp se gasesc fosfataze acide, iar cele de Trichinella spiralis contin fosfataza alcalina. Un rol important in transportul si digestia nutrientilor il are si leucinaminopeptidaza la ambele specii de nematode.

Aportul exogen de apa si unii ioni este posibil datorita permeabilitatii cuticulare. O specializare adaptiva esentiala se constata la Cestoda si Acanthocephalata, la care disparitia aparatului digestiv a determinat modificari structurale si functionale ale cuticulei, care unguent după cauterizare cu negi genitale si functia de osmoza [7, 10, 11, 15], Respiratia variaza in functic de conditiile aerobe sau anaerobe ale biotopurilor.

tratarea viermilor rotunzi și a helminților

La protozoare parazite, respiratia are loc pe toata suprafata membrane i celulare prin traversul adaptarea morfologică a paraziților si C La endoparazitii din biotopuri anaerobe tubul intestinalrespiratia s-a modificat prin folosirea glicogenului ca sursa de oxigen si energie.

Multi helminti sunt capabili sa asimileze si sa consume oxigenul din mediul ambiant. Uneori se constata procese contrare. Schistosoma mansoni, cu habitat in vasele abdominale la om cu abundenta de oxigenmetabolizeaza glucoza prin procese de glicoliza anaeroba.

Intreaga energie metabolica pare a proveni pe cale anaeroba in pofida prezenjei oxigenului in habitat. La Nippostrongylus brasiliensis, procesele se deruleaza invers, adica glicoliza este de tip aerob, desi traieste in intestin la obolan.

La parazitii intestinali care au dimensiuni mari {Cestoda, Ascaris sppmetabolismul glucidelor este anaerob, dar exista multe cazuri cu fenomene diferite.